6 aptitudini fizice pe care sa le observi la copilul tau, daca vrei sa devina portar

Am modificat articolul ultima data pe: 02.04.20

 

Daca, in primii ani de antrenamente la clubul sportiv, copilul se poate bucura si distra alaturi de coechipieri si noii prieteni, in decurs de cativa ani puteti decide impreuna daca aceasta latura a sa ar putea fi dusa mai departe si hranita in asa fel incat sa se dezvolte in mai mult decat un hobby. Pe langa pasiunea copilului fata de o pozitie precum apararea in poarta, poti lua in considerare cateva aspecte fizice mentionate in acest articol, ce l-ar putea ajuta sa isi atinga visul. 

 

Pentru ca, cel putin la nivel recreational, echipele sportive din tara noastra, pentru juniori, nu dispun de personal specializat care sa evalueze si sa dezvolte aptitudinile fizice ale tinerilor atletici, te poti ajuta de cateva informatii din randurile urmatoare referitoare la ce calitati si pregatire sunt utile celor ce doresc sa devina portari. 

Pozitia portarului este, poate, cea mai importanta din echipa, deoarece de ea depinde rezultatul meciului, asa ca nu este neasteptat faptul ca un astfel de jucator sa aiba nevoie de calitati fizice speciale si de anumite cunostinte. Pregatirea fizica este importanta, chiar de la varste fragede, iar pentru a obtine rezultate bune, de ordin profesional, aceasta devine un factor determinant. 

 

Ce face portarul pe teren

Cand este analizata activitatea unui fotbalist in aceasta pozitie pe teren, se observa ca el se rezuma la actiuni rapide si explozive, in carca sa fiind puse decizii de moment care se pot rasfrange asupra scorului final al meciului. El sare, se rostogoleste, se intinde si sprinteaza, trebuind, in tot acest timp, sa fie atent la restul celor de pe teren si la apararea portii. 

Asa ca te vei uita, inca din copilarie, daca al tau micut da semne ca va deveni un tanar inalt, rapid si bine coordonat. 

 

Inaltimea

Este importanta deoarece ajuta sportivul sa “cuprinda” o suprafata mai mare din fata portii. Astfel, cand sare poate atinge bara centrala a portii sau poate indeparta o minge sutata cu succes, si cand aceasta vizeaza partea superioara a plasei. 

 

 

Viteza

Un portar bun se misca repede pe teren, atingand in cateva secunde o bara sau pe cealalta, reactionand rapid la ce se intampla in jurul sau. Daca micutul tau da semne ca ar putea “sparge” recorduri de viteza, atunci acesta ar putea fi un candidat la o astfel de pozitie. 

Viteza este specifica antrenamentelor portarilor, deosebindu-se mai multe aspecte ale sale, si anume executia, deplasarea si reactia. Cu cat un tanar este mai dezvoltat in toate aceste trei aspecte, cu atat mai eficient va fi pe teren. 

Viteza de executie este cea care demonstreaza rapiditatea cu care este efectuat un anumit gest (prinderea, sutarea sau aruncarea mingii, de exemplu). 

Viteza de deplasare determina puterea de a parcurge o anumita distanta intr-un timp cat mai redus. 

Viteza de reactie este necesara portaruui pentru a raspunde in mod activ, prin miscari, stimulilor externi, precum aparitia mingii, sutarea adversarului sau conflictul dintre cei de pe teren. 

 

Echilibrul si coordonarea

Echilibrul este un element esential unui portar bun, deoarece il ajuta sa fie mereu pregatit sa realizeze miscari rapide pentru a ajunge la minge si a o opri, chiar si cand se afla cu spatele la ea. In plus, acestuia ii sunt utile sariturile intr-un picior, chiar si cand este in preajma unui adversar, care poate incerca sa il destabilizeze, ori sa isi mentina pozitia corporala intr-o anumita forma. 

Coordonarea confera control asupra propriilor miscari, indiferent de viteza cu care sunt efectuate acestea. Motricitatea eficienta este necesara, caci portarul efectueaza adesea miscari rapide, explozive, si trebuie sa fie gata de activitate, in orice moment. In cadrul competitiilor, precizia poate face diferenta intre un meci castigat si unul pierdut. 

 

Rezistenta la efort

Rezistenta se descrie drept aptitudinea de a efectua o sarcina, o miscare sau un efort pentru o anumita perioada (mai lunga) de timp. Cu cat este mai mare, cu atat mai bine. 

Poate fi impartita in rezistenta aerobica (efort de intensitate mica sau medie, sustinut pentru perioade indelungate), anaerobica (mentinerea efortului intens pentru perioade lungi) sau efortul mixt, unde reactia la efort si intensitatea acestuia se schimba pe masura ce evolueaza jocul si are loc posesia mingii de o echipa sau alta. 

 

 

 

Forta

Chiar si in cazul unui copil, poate fi observata puterea naturala innascuta, care se va antrena in timp, intr-un anumit scop. Poti urmari aspecte precum abilitatea micutului de a face fata la un anumit stimul pentru un timp bine definit, aceasta fiind rezistenta sa in fata efortului, de exemplu. 

Forta exploziva se descrie prin indemanarea cu care jucatorul depaseste o rezistenta, folosindu-se de viteza maxima de contractie de care este capabil. Un exemplu bun este saritura in inaltime, utila in apararea portii. 

Iar forta elastica exploziva ajuta la depasirea obstacolelor prin epuizarea energiei acumulate in organism printr-o intindere efectuata anterior. Aici putem descrie modul in care reactioneaza copilul atunci cand pareaza un sut, dar mingea revine in posesia “inamicului”.

Nu in ultimul rand, forta maximala este cea care permite muschilor sa depaseasca voluntar o rezistenta grea (cand sportivul trebuie sa mentina o anumita pozitie in timp ce are mingea in mana, spre exemplu). 

 

Flexibilitatea

Avand in vedere activitatile desfasurate pe teren si spatiul voluminos pe care portarul il apara, acesta trebuie sa dea dovada de flexibilitate, adica sa realizeze miscari ample intr-o fractiune de secunda, fara a simti disconfort. 

Anumiti factori, precum elasticitatea, mobilitatea articulara, intinderea (elongatia), varsta, sexul sau genetica pot influenta acest aspect, copiii fiind, in general, mai flexibili. Si, cu ajutorul unor manusi portar(aici o lista cu modele comparate), mainile ii sunt protejate de lovituri si zgarieturi, daca e nevoie sa faca tumbe sau sa prinda si sa securizeze mingea de la o viteza mare. 

Flexibilitatea dinamica, asa cum este cunoscuta in lumea sportului, are loc cand se doreste intinderea maxima a muschiului, aceasta efectuandu-se in miscare, cand cel putin o parte a corpului isi schimba pozitia. 

Flexibilitatea statica este descrisa prin stabilirea unei pozitii si pastrarea acesteia pret de cateva secunde, in timp ce sportivul incearca sa se intinda, fara a resimti durere. 

In concluzie, cand al tau copil da semne ca ar avea veleitati sportive, ca se misca fluid, are semnalmente peste medie, isi mentine echilibrul bine, rezista la efort si are viteza, si mai ales isi doreste sa fie portar, ii poti indrepta atentia spre o astfel de pozitie in cadrul echipei de fotbal. 

 

 

Lasa un comentariu

avatar
  Aboneaza-te  
Anunta despre