8 aptitudini psihologice ale unui bun portar

Am modificat articolul ultima data pe: 02.04.20

 

Pe langa acuitatea fizica, portarul este cel cu pozitia unica de pe teren, de a vedea tot ce se intampla si de a controla, intr-o oarecare masura, pozitiile coechipierilor sai. Insa ce aptitudini psihologice sunt importante pentru un sportiv care indeplineste acest rol? Increderea in fortele proprii, puterea de a anticipa miscarile celorlalti si rabdarea sunt doar cateva din punctele luate in considerare in acest articol. 

 

Pentru ca este, in esenta, un sportiv, portarul trebuie sa indeplineasca anumite cerinte fizice, precum mobilitatea, forta si rapiditatea in reactie, coordonarea neuromusculara si acuratetea sutarii si a aruncarii fiind doar cateva dintre acestea. Dar si abilitatile cognitive au un rol important, caci, potrivit unor studii, acestea fac diferenta dintre un atlet bun si unul de elita. 

Inca din copilarie, antrenorii pun accentul pe dezvoltarea fizica a micilor fotbalisti, supunandu-i la rutine fizice intense si la invatarea tacticilor si tehnicilor de joc, insa pe emotie si psihic nu se axeaza la fel de mult. Din cauza stresului, a lipsei rabdarii, presiunii specifice meciurilor sau pozitiei in cadrul echipei, multi tineri renunta la o posibila cariera. Majoritatea acestor cauze sunt legate de aspectul emotional, psihologic, al sportivului. Asadar, este nevoie de lucru si pe aceasta latura. Iata cateva aptitudini esentiale unui actual sau viitor portar de profesie. 

 

Increderea in sine

Este fundamentala succesului atletic si fortei mentale de pregatire, fiind dependenta de rezultatele obtinute in timp. Reprezinta o calitate necesara evolutiei personale, putand fi ajutata si de incurajarile primite din partea antrenorului, mai ales in primii ani de activare, cu atat mai mult in cazul varstelor fragede. 

Pentru majoritatea atletilor, antrenorul este figura care joaca cel mai important rol in construirea increderii in fortele proprii. Din pacate, aceasta sustinere neconditionata nu este oferita la infinit, mai ales atunci cand nu se vad rezultate. De aceea, portarul trebuie sa lucreze la propriul psihic, sa isi asume greselile si deciziile luate in timpul meciului si sa fie sigur pe acestea. 

Vizualizarea succesului poate ajuta la intarirea psihica si la dispozitie, jucatorul trebuind sa reflecte mai departe siguranta si increderea celorlalti membri ai echipei, carora le va da instructiuni pe teren. 

 

Comunicarea si coordonarea

Datorita modului unic in care poate vedea ce se intampla pe teren, portarul isi poate coordona coechipierii, mai ales fundasii, care se afla aproape de el. Va avea nevoie de incredere si determinare, de o perceptie buna asupra miscarilor oponentilor si de un simt al vocalizarii bine definit. Depinde de personalitate cat de vocal este respectivul jucator, insa acest aspect poate fi lucrat, alaturi de un antrenor nemultumit, daca respectivul sportiv este considerat tacut. 

 

 

El transmite starea sa si echipei, sau chiar si fanilor din tribune, asa ca e important sa pastreze o fatada sigura, ce emana incredere, ajutand astfel la ducerea jocului spre un rezultat favorabil. In caz contrar, starea de nervozitate se poate imprastia pe intregul stadion. 

 

Concentrarea din timpul meciului

Merge mana in mana cu primele doua aptitudini de ordin psihologic, deoarece situatia pe teren este intr-o continua miscare, chiar daca poate parea ca portarul “someaza” mare parte a meciului. 

Pentru a nu-si iesi din ritm si a pastra armonia jocului, portarul trebuie sa fie atent la ce fac ceilalti de pe teren si sa le dea acestora comenzi si sfaturi, spre a fi gata sa actioneze cand mingea se indreapta spre “teritoriul” sau. 

 

Simtul singuratatii

Din pacate, desi face parte dintr-o echipa numeroasa, portarul are o functie unica in cadrul sau, asa ca se va gasi mai mereu singur pe o portiune a terenului, pastrand, in mare parte a celor 90 de minute, distanta fata de ceilalti. 

Si in cazul in care are un motiv de bucurie, cand atacantul sau un alt membru al echipei a dat gol, el se va bucura singur, in timp ce ceilalti se imbratiseaza si isi spun cuvinte de incurajare. Iar esecul sau este resimtit si mai intens si personal caci, cand trece un gol de el, simte ca este vina lui. De aceea este nevoie de un psihic tare si un simt de compartimentare care sa ii permita sportivului sa isi revina repede si sa continuie lupta. 

 

Intelegerea si asumarea erorilor

Cand nu reuseste sa apere sau primeste un gol, greseala portarului este vizibila si disecata de comentatori si de public, in timp ce erorile de judecata ale coechipierilor sai pot fi trecute cu vederea mai usor. 

Actiunile sale influenteaza rezultatul final, iar un proces de gandire tulbure poate duce la nesiguranta pe teren. De aceea, este important ca jucatorul sa isi inteleaga si sa isi asume greselile, sa invete sa treaca peste ele si sa isi mentina calmul. 

 

Concentrarea pe evolutie

Reprezinta o aptitudine esentiala, avand in vedere ca vorbim despre o pozitie individualista. E un jucator cu alte motivatii, sau cu motivatii aditionale, si anume de a nu primi gol, de a-si apara poarta si de a fi apreciat de public si de restul echipei. Iar atunci cand nu se afla pe teren sau e inlocuit, isi va arata nemultumirea in privinta faptului ca nu poate evolua. Ii sunt necesare motive pentru a continua sa dea ce are mai bun din el, sa isi autodepaseasca limitele. 

 

 

Rabdarea

In special cand vorbim despre un mic fotbalist, care acum se inscrie intr-o echipa junioara, rabdarea joaca un rol important in vederea obtinerii unei cariere din ceea ce pare a fi o pasiune copilareasca. Este nevoie de antrenamente consecvente, si in cazul in care nu reuseste sa faca parte din echipa de start. 

Pentru ca cei lipsiti de experienta pot produce greseli frecvente, ei sunt adesea inlocuiti sau evitati de antrenori, fiind preferati jucatorii “asezonati”. E nevoie de rabdare si straduinte in timpul antrenamentelor, pentru a arata celor din fruntea clubului de ce este capabil repectivul novice si ca nu a obtinut perechea de manusi portar (lista cu modelele comparate de noi aici) din cadrul echipei degeaba. 

 

Dezvoltarea emotionala

Pentru ca, in general, oamenii reprezinta cel mai mare obstacol in calea dezvoltarii personale, si in cazul fotbalistului acest lucru este valabil. El poate fi cel mai mare dusman al sau. La aparitia unor situatii neprevazute sau dificile, acesta poate fi emotionat si se poate confrunta cu furia, dezamagirea sau anxietatea. Antrenamentul poate deveni dificil, iar invatarea controlarii acestor emotii e importanta, mai ales pentru o pozitie precum cea a portarului. 

 

 

Lasa un comentariu

avatar
  Aboneaza-te  
Anunta despre