In fotbal, portarul este cel care isi foloseste intregul corp pentru a bloca, opri sau salva mingea, impiedicand cealalta echipa sa dea gol. El trebuie sa se foloseasca de variate tehnici si principii care sa il ajute sa isi pastreze rapiditatea si eficienta in orice conditii, iar despre astfel de optiuni de antrenament vei afla cate ceva astazi.
Succesul oricarui portar depinde atat de abilitatile sale fizice si de acuitate, cat si de miscarile coechipierilor si ale oponentilor sai. Avand in vedere asta, trebuie sa fie capabil sa se miste in orice directie intr-o fractiune de secunda, demonstrandu-si agilitatea, puterea exploziva si controlul asupra propriilor actiuni.
Un portar desavarsit trebuie sa fie pregatit fizic si psihic sa foloseasca tehnicile adecvate de prindere a mingii, caci, in timp, acesta poate obosi sau se poate rani. Un membru fara tehnica al echipei devine un pericol pentru sine si pentru cei din jurul sau.
Pentru mentinerea formei corecte, reducerea riscului accidentarilor si a sigurantei celorlalti, si pentru a creste eficienta apararii, trebuie sa existe o rutina de antrenament care conditioneaza organismul sa raspunda intr-un anumit fel. Desi poate parea contraintuitiv, exercitiile clasice nu vor avea efectul optim si nu vor creste considerabil procentajul de succes al respectivului portar.
Avand in vedere cadrul sportiv dinamic, vor fi utile exercitii variate (forta, pliometrice, specifice terenului) care exerseaza anumite tipuri de miscare. Adesea, sunt intrebuintate benzile de rezistenta kinetica, ce antreneaza muschii, facandu-i mai puternici si mai rezistenti la efort. Iata cateva sfaturi pentru un antrenament de succes pentru portari.
Pozitionarea corporala
Desi poate parea o actiune simpla, care vine natural, modul in care stai in fata portii devine esential in vederea protejarii spatiului desemnat, in asa fel incat adversarul sa nu poata gasi o cale de sutare care sa rezulte in gol.
Principalul obiectiv al portarilor este acela de la reduce tinta atacantului prin acoperirea unui teren cat mai mare. Asadar, pozitia corporala trebuie sa fie in unison cu cea mentala, modificandu-se dintr-un moment in altul si fiind influentata de factori exteriori, precum distanta fata de oponent si minge.
Astfel, jucatorul trebui sa dea dovada de concentrare si sa ramana alert si observant in ce priveste miscarile celorlalti de pe teren, in special la locatia mingii. La aparare, este indicat ca portarul sa se indrepte spre balon de indata ce acesta a fost sutat. In mod natural, aparatorul isi va lasa greutatea “pe vine”, ajungand usor mai aproape de pamant prin indoirea genunchilor si a soldurilor, mentinandu-se pe varfuri, caci daca greutatea este impinsa spre calcaie, miscarile laterale rapide vor fi mult mai greu de realizat.
Activarea grupelor de muschi de la nivelul picioarelor poate fi realizata prin folosirea benzilor de rezistenta, crescand astfel echilibrul intr-o pozitie de acest fel si generand o putere mai mare la nivelul membrelor inferioare.
Recuperarea ipostazei, chiar si atunci cand te intinzi pe burta pentru o minge, este importanta, caci poti da balonul inapoi in directia adversarului, asa ca ar trebui sa exersezi si ridicarile din aceasta pozitie, cu mici greutati portabile la picioare, incercand sa nu iti folosesti mainile pe care, in schimb, le vei tine gata de o noua parare.
Rapiditatea picioarelor
Nu este suficient ca atacantii sau mijlocasii sa fie cei mai rapizi ai echipei, caci miscarile iuti de picioare pot salva poarta de un gol. Jocul de picioare reprezinta fundatia unei aparari bune. Un portar de succes poate ajunge din picioare la balon, fara a fi necesara “lunecarea” sa pe iarba pentru a prinde sutul.
Pentru sportivii incepatori se pune accentul pe lucrul cu picioarele in vederea obtinerii unei tehnici de miscare automate (intoarceri, invartiri, sprinturi) care sa permita si blocarea balonului.
Schimbarea rapida a pozitiei
Pe langa niste picioare rapide, este important sa ai mereu mingea in fata ta, in orice pozitie ai fi. E necesar sa te mentii alert si mobil in orice moment, “patruland” zona portii pe varfuri atunci cand actiunea se petrece in cealalta jumatate a terenului. In plus, astfel esti pregatit sa manipulezi balonul din orice directie.
Antreneaza-ti mentinerea centrului greutatii pe varfuri, asa cu mentionam mai sus, caci altfel nu te vei putea misca la fel de repede si nici nu vei fi in amplasare buna pentru a te arunca asupra mingii sau a sari. Fa antrenamente de picioare pentru agilitate, formate din sarituri si scurte alergari, si de echilibru, pentru a te putea pozitiona in orice moment in spatele balonului.
Prinderile
Alaturi de miscarea de picioare si pozitionarea corecta, o tehnica de prindere adecvata te poate ajuta sa castigi meciul, sau macar sa nu il pierzi. Daca nu te descurci la inclestarea mainilor pe balon in antrenament, cum poti fi sigur ca vei reusi sa il prinzi in timpul meciului?
Pentru a nu fi surprins cand mingea se indreapta spre tine, e necesar sa exersezi tehnici de coordonare a mainii si bratului. E greu sa prinzi un obiect sferic cu doua suprafete plane, asa ca primul lucru pe care il vei stapani este sa desclestezi si destinzi degetele intr-o forma care sa prinda conturul balonului, pornind de la exercitii de capturare cu varfurile degetelor, mai apoi trecandu-se la tehnicile complexe.
Astfel, vei forma cu mainile un orificiu in care mingea va “intra” mai confortabil, fara a te rani. Te vei convinge ca ai deprins tehnica adecvata cand prinderea scoate un sunet infundat. Daca plesneala este zgomotoasa, atunci varfurile degetelor nu intra suficient in contact cu suprafata mingii.
Pozitionarea bratelor
Alinierea membrelor superioare conduce la prinderea rapida a balonului. Daca acestea se afla prea aproape de corp, policele (degetul mare) este pozitionat in sus, ceea ce face primirea mingii dificila. Aceasta poate aluneca si chiar ajunge in plasa. De aceea, ar trebui ca mainile sa fie la distanta de cel putin cinci centimetri una de alta, iar niste manusi de portar, ieftine si bune, pot contribui la o aderenta mai buna la prindere.
Pasarea
Lucrurile nu se termina atunci cand detii in posesie mingea, aceasta trebuind returnata, de preferinta coechipierilor, cat mai repede, pentru a permite acestora sa porneasca intr-un contraatac. Atentia la pozitia colegilor pe intreg parcursul meciului este, asadar, importanta caci, astfel, vei sti imediat spre ce parte sa te indrepti si in ce directie sa arunci sau sa sutezi balonul.
Fiecare din cele doua moduri de distribuire are avantajele sale. Cu piciorul vei da fundasilor sansa de a porni la atac, iar cu mainile oferi oportunitatea mijlocasilor sau chiar atacantilor sa suteze la poarta adversa.
Aceste tehnici trebuiesc dezvoltate prin antrenamente de grup, si chiar in vestiar, prin gasirea miscarilor celor mai eficiente de implementat pe teren. Cu cat coechipierii se cunosc mai bine, prin socializare si mini-antrenamente impreuna, unde fiecare invata ce calitati si atributii are fiecare, cu atat mai usor ii va fi, in conditii de meci, portarului sa ia o decizie.
Lasa un comentariu
0 Comentariu